Maturitate?

In ultimul timp, nu prea am intrecut prin momente prea placute, desi incerc sa nu dramatizez prea mult. Insa mereu ma pune ceva pe ganduri. Faptul ca de o perioada buna ma simt mai mult ca singura, desi stiu ca nu sunt. Am prieteni, care imi vor binele, ca toti ceilalti. Desi trebuie sa fac mereu ceea ce vor ei, nu si ce as vrea eu. Dar nu asta ma sperie cel mai tare. Ma sperie gandul ca voi face 18 ani curand, si asta inseamna, maturitate. De multe ori imi doresc sa plec de acasa, sa scap din rutina asta, de a mai fi tratata ca un copil, cand doar incerc sa fiu un copil, dar totusi se asteapta mai mult de la mine.
Maturitate

Inca nu mi-am facut lista pentru ce voi face cand voi implini 18 ani. Bine acum nu ma refer ca daca am facut 18 ani gata am degand sa iau permisul de conducere, deci da sunt o fana a vitezei, insa nu cu mine la volan. Cei care erau ingrijorati de asta(mama), sa stea linistiti ca n-am sa fac asta, sau ca pot sa-mi petrec mai mult timp prin cluburi, acum ca fac 18 ani nu inseamna ca n-ar trebui sa mai trec pe acasa, sau cine stie sa ma aduca acasa. Sau in niciun caz, petrecandu-mi noptile prin baruri sau mai stiu eu pe cine.

Da, implinesc 18 ani, voi fi majora, dar nu-mi sunt tocmai astea gandurile. Poate ca sunt mai rebela, sau poate ca doar asta vreau sa se vada, pentru ca eu nici pe departe nu sunt atat de “beach” fata de altii, si tot eu am de suferit mai mult. Da, imi place sa ma distrez, imi place sa dansez, imi place sa ies in oras, imi place sa rad chiar daca nu prea am mai facut-o in ultimul timp, imi place sa fiu mai liberta. Dar stiu ce vreau, si cred ca am zis de atatea ori ca atunci cand vreau ceva, am ambitia sa-l obtin si nu numai. Ascund multe in suflet, in cap. Si cand incerc sa arat asta, mi se spune ca sunt prea mica pentru asta. Ei bine, cred ca de mica mi-a placut sa stiu totul din inainte, sa fiu pregatita.

Nu trebuie sa joc dupa cartile altora, ca sa fac totul perfect. Eu imi joc propriile carti. Cum stiu eu ca imi este mie mai bine. Si cel mai bine stiu, ca sunt cu picioarele pe pamantul asta.
Cel mai mult mi-as dori sa stie asta mama mea. Si poate odata cu trecerea varstei, sa treaca de stagiul copilului de “casa”, spre, maturitate. Cred ca dupa ce v-a citi asta, vom avea o discutie serioasa cand va veni acasa :))  asa ca trebuie sa-mi pun gandurile in ordine. Suna precum planul perfect.. si vom vedea..
Advertisement

Vom încerca să răspundem la întrebările dvs. cât mai curând si cat timpul ne permite..

0 comentarii: